Despre motivatie

Despre motivatie

De când colaboram cu ONGS-urile la firma la care lucrez, aud câteva întrebări care se repetă obsedat:

Cum motivam oamenii? Cum îi facem pe oameni să fie implicaţi şi entuziamaţi?

Cum mă automotivez? Ce să fac când nu mai găsesc motiv să mă ridic din pat?

Sunt întrebări ce nu-i lasă să doarmă pe voluntari şi au o rezonanţă aparte în capul “oamenilor mari”.

Cum să nu fie aşa, când motivaţia este un subiect atât de vast, teoretizat de câteva zeci de ani şi intoxicat de mituri urbane?

Când ne frământăm cu astfel de întrebări, ne gândim la speech-urile motivaţionale din filmele hollywoodine, filmuleţele mai mult sau mai puţin kitchioase de pe youtube şi teorii de psihologie pozitivistă.

Ce înseamnă până la urmă motivaţie? De ce e aşa importantă pentru noi? Ce este dificil în a motiva?

La întrebările astea a încercat să răspundă Dan Berteanu, şeful meu, într-un workshop ţinut la un ONGS acum câteva zile.

El ne-a vorbit despre Self-determination theory, a lui Edward I. Deci şi Richard M. Ryan, concept prezent în cartea Intrinsic Motivation and Self Determination.

Gasiti cartea pe Amazon, e destul de scumpa (vreo 100 de dolari).

Acum mai bine de 30 de ani, această teorie oferea o alternativă la behaviorismul lui Skinner (paradigma morcov şi bat) şi oferea răspunsul la întrebarea: cum putem să ne mutăm din zona de motivaţie externă, costisitoare pe termen lung şi cu rezultate de scurtă durată?

Deci şi Ryan teoretizează un model în care continuum-ul motivaţiei porneşte de la motivaţia externă, continuând cu motivaţia indusă, integrată şi internă (modelul este complex, şoarecilor de bibliotecă le recomand să se afunde în carte, celorlalţi să opteze pentru varianta simplificată).

Cum spuneam mai sus, motivaţia externă se realizează prin constrângeri, venite din afara persoanei. Pe scurt, dacă faci ceva, primeşti ceva, dacă nu faci, eşti pedepsit. Acest sistem funcţionează de multă vreme pentru că este simplu, la îndemână şi într-o mare măsură, intuitiv. Pe el s-a bazat supravieţuirea strămoşilor noştri (ex: dacă vânau, mancau; dacă nu, mureau), aşa că nu-i de mirare că e încă popular.

Neajunsurile sunt însă importante: în primul rând, poţi aplica recompense sau pedepse pentru sarcini uşor de îndeplinit şi mecanice. În cazul unei sarcini ce implică creativitate, o recompensă substanţială va inhiba gândirea şi va scădea calitatea rezultatului. La fel şi în cazul pedepselor- teama de ceva determină oamenii să stea în inacţiune, nu să facă lucruri propriu-zis.

În al doilea rând, aplicarea sistemului motivaţie externe ne poate costa mult. Când oamenii fac ceva ce nu le place şi primesc bani sau valori pentru asta, la repetarea experienţei, vor vrea mai mult. În timp, sistemul devine foarte costisitor pentru cel ce l-a creat.

Studiile recente arată că banii ocupă locul 5 în topul lucrurilor pe care le apreciem la locul de muncă. Sunt importanţi, atâta vreme cât ne acoperim necesarul, dar nu suficienţi pentru a ne face să dăm tot ce putem.

Al doilea tip de motivaţie e cea indusă. Avem de-a face cu ea atunci când facem lucruri ca să evităm sentimentul de vină (ne e ruşine de alţii, acţionăm din obligaţie sau pentru că ceilalţi depind de noi) sau să ne creştem stima de sine (nu sunt foarte confortabil în pielea mea şi, acţionând într-un anume fel, o să mă simt mai bine cu mine însumi).

Motivaţia integrată apare atunci când facem lucruri pentru a ne satisface nişte nevoi personale, nevoi care transcend sarcina de care ne ocupăm. Este cea mai autonomă formă de motivaţie extrinsecă. Se întâmplă când, cu toate că activitatea pe care o faci nu te interesează în mod deosebit şi nu reprezintă o sursă de distracţie, ea e în concordanţă cu valorile şi credinţele tale şi te ajută să ajungi la un obiectiv dorit.

Ultima este motivaţia internă şi ea apare atunci ne simţim împliniţi lucrând la ceva anume, ne atingem potenţialul prin ceea ce facem şi, în acelaşi timp, ne simţim minunat. Cea mai importantă răsplată este însăşi activitatea pe care o facem. Motivaţia internă se manifesta numai când mediul de lucru îndeplineşte 3 condiţii, despre care voi scrie săptămâna viitoare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *